Când Dumnezeu încetinește viața
Există momente în viață când planurile noastre se opresc brusc.
Nu pentru că noi am decis, ci pentru că viața însăși ne obligă să încetinim.
Pentru mine, totul a început cu o încercare medicală care, la început, părea doar o problemă temporară. Am încercat tot ce a fost posibil pentru a salva un deget de la picior. Au fost operații de desfundare vene, tratamente, consultații, speranță și multă rugăciune împreună cu apropiații mei din biserică.
Timp de aproximativ opt luni am trecut printr-o perioadă lungă de încercări medicale și recuperare. În acea perioadă am încercat toate variantele posibile pentru salvarea degetului. Am sperat până în ultimul moment că situația se va rezolva.
Dar Dumnezeu a îngăduit altceva.
În final, medicii au fost nevoiți să ia o decizie pe care nimeni nu și-o dorește: amputarea degetului.
Nu este ușor să accepți un astfel de moment. Nu am dormit vreo două nopți, deloc.
Nu este ușor să înțelegi de ce uneori Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor exact așa cum sperăm.
Și totuși, chiar și atunci când lucrurile nu se întâmplă cum ne-am dori, Dumnezeu rămâne prezent.
O lecție despre oameni și bunătate
Privind înapoi, îmi dau seama că acea perioadă nu a fost doar o încercare medicală, ci și o experiență profundă despre bunătatea oamenilor.
Dumnezeu a trimis lângă mine oameni extraordinari. Bisericile adventiste din Cluj, Deva, Brad s-au rugat pentru mine.
Împreună cu soția mea Carmen, două asistente medicale din biserică, Gabriela și Dumitrița, au fost ajutorul neprețuit la perfuzii cu antibiotice, pansamente și îngrijire rană, cu răbdare și dedicare.
Prieteni apropiați din biserică și nu doar – Sebi P., Nelu B. precum și Florin C. – mi-au pus la dispoziție mașinile lor personale pentru drumurile către clinici și spitale atunci când aveam nevoie de transport.
Medicii care s-au ocupat de tratament au făcut tot ce a fost posibil din punct de vedere medical:
dr. Ana-Maria Z., în perioada petrecută la Spitalul Județean Cluj – Chirurgie Vasculară,
dar mai ales chirurgii dr. Andrei C. împreună cu dr. Horațiu C. (ei nu sunt din biserică), la Spitalul Medicover Cluj, Spitalul Transilvania Cluj și Clinica de Podiatrie Cluj. Cu Andrei (medicul chirurg) am rămas prieteni pentru tot restul vieții, un alt dar pe care l-am primit cu bucurie.
Le sunt recunoscător tuturor pentru profesionalismul și grija lor.
Dar mai presus de toate, Dumnezeu mi-a arătat încă o dată cât de mare este binecuvântarea familiei.
Familia cu care Dumnezeu mi-a binecuvântat viața mi-a fost alături în fiecare moment, cu răbdare, sprijin și dragoste.
Opt luni de liniște
După intervenția chirurgicală și perioada de tratamente, viața a încetinit mult.
Au fost aproximativ opt luni în care am petrecut mult timp acasă, uneori la pat, în recuperare.
Pentru cineva obișnuit cu activitatea zilnică, cu proiectele și responsabilitățile, acea perioadă a fost o schimbare radicală.
La început, liniștea era greu de acceptat.
Dar treptat am început să înțeleg ceva important:
Dumnezeu mi-a oferit atunci un dar pe care în viața agitată îl primim foarte rar — timp.
Timp pentru citire.
Timp pentru studiu.
Timp pentru reflecție.
Timp pentru rugăciune.
Psalmistul spune:
„Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu.”
(Psalmii 46:10)
Uneori noi nu ne oprim niciodată.
Iar Dumnezeu îngăduie circumstanțe care ne obligă să o facem.
Credința în viața reală
În acea perioadă de liniște s-a conturat ideea acestei serii: „Adventist în viața reală.”
Pentru că am înțeles din nou că credința nu este doar teorie sau doctrină.
Credința se vede în viața zilnică:
în familie
în muncă
în modul în care vorbim
în modul în care folosim banii
în modul în care păzim Sabatul
în modul în care reacționăm când viața devine dificilă
Credința adevărată se vede cel mai clar în perioadele de încercare.
Dumnezeu lucrează și în pierdere
Pierderea acelui deget este o realitate.
Nu este ceva ce mi-aș fi dorit.
Dar Dumnezeu poate transforma chiar și experiențele dureroase în lecții de viață.
Ellen White scria:
„Dumnezeu conduce pe copiii Săi uneori pe căi pe care ei nu le-ar alege singuri.”
(Divina Vindecare)
Privind înapoi, înțeleg mai bine aceste cuvinte.
Uneori Dumnezeu ne conduce prin succes.
Alteori prin încercări.
Dar scopul rămâne același: să ne apropie mai mult de El.
Mulțumire
Dacă ai parcurs aceste 30 de zile, îți mulțumesc.
Fiecare mesaj din această serie s-a născut din acea perioadă de liniște, reflecție și studiu.
Nu sunt lecții perfecte, ci gânduri despre cum poate fi trăită credința mai sincer, mai profund și mai real.
Viața reală continuă
Seria se încheie aici.
Dar credința nu este o serie de 30 de zile.
Este o călătorie care continuă în fiecare dimineață.
Cu bucurii.
Cu întrebări.
Cu încercări.
Și cu încrederea că, indiferent prin ce trecem, Dumnezeu rămâne credincios.